reciclarea in vremea copilariei

Am trecut apoi la vecini:
– Bună ziua, nu vă supărați, aveți sticle și borcane goale prin casă? Că le spăl și le curăț eu și le duc la Centru. Mulțumesc frumos!
Când ziceam “Centru” vocea mea devenea gravă, pentru că, pentru mine importanța locului cu pricina era capitală.
Și oamenii se uitau mirați la mine, în prima instanță. Eram albă, eram curat îmbrăcată și vorbeam și mă comportam foarte politicos. Poate de-aia îmi și dădeau tot ce aveau prin case și curți și mai strigau și pe la vecinii lor să mă ajute.
Citește mai departe

Adevărul e că fugisem. Nu planificasem nimic și nici măcar nu-mi trecuse prin minte ideea unei vacanțe. În ziua aceea eram preocupată de lucrurile obișnuite – conturi, clienți, proiecte. Mai aveam și o prezentare importantă. Știam că sunt obosită și îngropam din ce în ce mai adânc ceea ce voiaCitește mai departe

Plapuma si cazul Esca

În vremea copilăriei mele iernile erau grele. Începeau de prin noiembrie și până prin martie era zăpadă. Am prins Dunărea înghețată bocnă de la un mal la altul și troiene de peste 3 m înălțime. Oamenii nu se plângeau și nici nu stăteau cu mâinile în sân – ieșeau laCitește mai departe

Lumea asa cum era ea

Lumea, așa cum era ea, s-a sfârșit. Fraza asta apărea adesea în chestiile motivaționale, spiritualitate și altele, dar cine să fi stat să analizeze profunzimea ei?!… Doar experiența care te lovește direct are darul de a face un declic în interiorul tău. Restul…încerci să înțelegi rațional o bucată, dar nuCitește mai departe