AI-ul ne prostește și mai mult

Ne prostește AI-ul și mai mult?

Biologic vorbind, omul are capacități limitate: fizice, emoționale și psihice. De-a lungul secolelor, însă, omul a evoluat adaptându-se. Ori, adaptarea asta a produs schimbări și în plan biologic.

Acum câteva mii de ani oamenii trăiau din vânat și pescuit, migrând spre locuri care să le ofere posibilitatea să supraviețuiască din punct de vedere climateric și al resurselor. Activitatea lor era intensă. Ca atare, trupurile lor trebuiau să fie adaptate solicitărilor de ordin fizic. Asta nu înseamnă că erau niște tâmpiți, cum ani de zile s-a clamat la orele de istorie. Cercetările și descoperirile arheologice recente au schimbat perspectiva asupra istoriei umanității. Neandertalienii erau nu doar vânători și pescari foarte buni, ci și capabili de artă și inovații. Și aveau și credințe spirituale. Cine reduce ideile de religie / cult la “pupatul de moaște” este fie needucat, fie idiot, fie rău voitor, fie toate acestea la un loc. Oamenii au sperat ca dincolo de ei să fie ceva mai presus, ceva care să le țină vie speranța, către care să se poată îndrepta cu dorințele, visele și năzuințele lor, căruia să i se poată plânge fără să poarte măști și care să le fie motivație pentru a-și dori să devină mai mult și mai bine. Revenind la planul fizic – de exemplu, capacitățile vizuale ale bărbaților erau mult mai dezvoltate pe vederea la distanță – lucru care îi ajuta când vânau, pe când ale femeilor erau mult mai dezvoltate pe lărgirea câmpului vizual – ele trebuiau să fie atente și la activitatea pe care o desfășurau, dar și la copii și, de asemenea, să vadă din timp dacă vreun animal le atacă așezarea sau apare vreun alt pericol. De aici și dezvoltarea atenției distributive. Șoldurile lor erau largi, cu osatură foarte puternică, pentru a putea susține actul nașterii naturale în condiții grele de mediu și în lipsa instrumentarului medical de care ne bucurăm noi astăzi. Și, mai ales, să asigure perpetuarea speciei, pentru că rata mortalității infantile fiind foarte ridicată, trebuiau să nască cât mai mulți copii, în speranța că măcar o parte dintre ei vor apuca să trăiască. Picioarele oamenilor acelor epoci erau puternice, pentru a putea călători pe distanțe lungi pe tipuri diferite de teren, a alerga pentru a se salva din calea animalelor și intemperiilor și pentru a căra greutăți. Sunt doar câteva exemple.

Dar mediul și condițiile de viață le-au adaptat fizicul și i-au pregătit pentru supraviețuire, cum ziceam mai devreme.

Au mai trecut niște secole și oamenii s-au așezat în anumite locuri, descoperind (și) agricultura. Această nouă etapă le-a dezvoltat și structura fizică, adaptând-o la noile condiții, dar a început să le ascută și mintea. Astfel, au inventat noi instrumente și tehnologii care să le ușureze viața. Iar în perioadele cu mai puține activitate (vremea în diverse anotimpuri, localizarea geografică – mai apropiată sau mai îndepărtată de ecuator etc.) le-a dezvoltat și creativitatea. În continuare, condițiile de viață erau grele, deși schimbate. Acuitatea vizuală pe distanțe foarte mari devenea ne-necesară, în timp ce cea pe distanțe mici și medii devenea din ce în ce mai importantă. De asemenea umerii au devenit mai largi și mai puternici, pe măsură ce activitățile umane erau din ce în ce mai mult axate pe muncile manuale.

Pe măsură ce omenirea a evoluat, invențiile menite să ne facă viața mai ușoară și să ne crească gradul de confort au determinat o nouă serie de schimbări. Gradul de sedentarism a crescut. Avem nevoie de acuitate vizuală, ca să urmăm exemplele de mai sus, pe distanțe din ce în ce mai mici și de o adaptare crescută la medii din ce în ce mai lipsite de lumina naturală. Șoldurile femeilor s-au micșorat pentru că supraviețuirea speciei nu mai este o prioritate și nu mai e nevoie să aibă nașteri multiple și, de asemenea pentru faptul că nașterea pe cale naturală a fost înlocuită în cea mai mare proporție cu nașterea prin cezariană. Activitatea cerebrală, însă, a început să crească exponențial.

Așadar, ca să scurtez șirul exemplelor, adaptarea ființei umane de-a lungul mileniilor a presupus abandonarea, dacă vreți, a ceva și uneori înlocuirea cu altceva.

Scrisul de mână a fost înlocuit cu scrisul pe tastatură. Acest lucru crește viteza de lucru, dar produce un handicap în procesele de gândire. Pentru că, atunci când scriem de mână, creierul este concentrat pe acea activitate, apare o analiză mai profundă și o selecție mai bună a cuvintelor folosite, a nuanțelor pe care le dăm textului scris etc. Acest lucru nu se întâmplă la calculator, pe telefon sau tabletă, pentru că nu îi dăm creierul timp să-și ducă până la capăt procesele în care îl implicăm. Apar mult mai mult neatenția, cuvintele “aruncate”, schimbări de nuanțe într-un mod în care nu neapărat ne dorim etc. Pentru că apropierea ecranelor este din ce în ce mai mare, apare oboseala oculară, dar și oboseala creierului. De aceea a crescut consumul de video  / audio. Dar creierul nostru este supus unui stres fără precedent și de aceea a scăzut timpul de concentrare. Dacă înainte de explozia tehnologică cercetările psihologice arătau că omul se concentrează, în medie, 12 minute pe oră, acum vorbim în termeni de câteva secunde.

Este capabil creierul uman să facă față acestei viteze crescute de procesare și a volumului imens de informație care trebuie procesată? Ei bine, biologic vorbind, oricât de mare ar fi capacitatea umană de a se adapta, acest lucru este imposibil. Analfabetismul funcțional nu vine doar din lipsa unei educații adecvate, ci și din incapacitatea de a procesa acest volum de informații cu care oamenii sunt zilnic bombardați pe toate planurile. E bine să nu uităm că doar între 1 și 5% din informațiile pe care “le înghițim zilnic” sunt conștientizate de către om. Restul se duc în subconștient și îl încarcă. Din acest volum uriaș de informații, dacă e să privim obiectiv, majoritatea sunt gunoaie.

Bun…și peste toate acestea a venit AI-ul pentru care omenirea nu era pregătită. Și nu mă refer aici doar la mase. Nici măcar cei care lucrează în domeniu nu înțeleg fenomenul în toată complexitatea lui, așa după cum spunea fondatorul AI-ului de la Google, om care și-a dat demisia când a înțeles că lucrurile au scăpat de sub control deja.

Dar AI-ul nu este în totalitate prost sau bun. Are, ca orice lucru de pe lumea asta, fațete.

Dar este AI-ul o problemă pentru creierul uman și dezvoltarea lui? Ei bine, da. Cineva spunea “este nociv dacă îl lași”, ori, mie asta mi se pare o replică extrem de stupidă. Pentru că nu trebuie să lași tu AI-ul să te tâmpească, el o va face oricum. E ca acum vreo două zeci și ceva de ani când auzeam adesea în România “pe mine nu mă influențează publicitatea” și eu râdeam în hohote, pentru că ar fi fost inutil să intru în astfel de dezbateri cu oameni care păreau să aibă convingeri ferme în această privință.

Recent, Microsoft și Carnegie Mellon University și-au unit forțele pentru a realiza un studiu în care să analizeze cum afectează AI-ul procesul muncii.

S-a dovedit faptul că instrumentele AI pot crește (cu accent pe “pot” ca posibilitate, nu ca fapt) eficiența muncii, dar anihilează abilitățile creierului de a gândi și adorm complet gândirea critică.

Studiul s-a concentrat pe 319 persoane care lucrează cu informații sau date (cifre). Subiecților li s-a cerut să noteze interacțiunile lor cu diferite instrumente AI și să descrie cum le utilizează, pentru ce tipuri de activități le utilizează și mai ales cât de încrezători sunt în faptul că AI-ul le va genera rezultate reale, nu false. Cei care erau convinși că AI-ul le va genera rezultate corecte și se bazau integral pe aceste instrumente erau cei mai deconectați de la gândirea critică. Practic, nu mai gândeau cu creierul lor, ci cu al AI-ului.

Pe termen lung, acest lucru duce la atrofierea funcțiilor și abilităților creierului a de rezolva probleme – au descoperit cercetătorii. De asemenea, spun ei, AI-ul creează un ciclu al dependenței. Acesta însă poate (ar putea) fi combătut prin verificarea datelor și informațiilor.

Dar confortul societății umane actuale se caracterizează și prin limitarea oricărui tip de efort – de la cel fizic la cel intelectual.

La finele secolului al XIX-lea au început să apară primele ghiduri. Mai întâi cele de călătorie, apoi cele de bucătărie, cele de gospodărie și am ajuns astăzi, în secolul XXI să fim inundați de tot felul de ghiduri de genul cum să devii mai fericit / bogat / înțelept etc în 5 pași, 3 trepte și 2 ghionturi. Practic, omenirea înghite pe nemestecate orice i se dă. Procentul celor care caută, întreabă, verifică informațiile și acționează este extrem de scăzut. Și, dacă nu mă credeți, căutați pe Google și pe YouTube “de ce legea atracției nu funcționează” și o să vă distrați pe cinste. 

Dacă faci afirmații pozitive zilnic, fără să pui mâna să muncești sau să schimbi lucruri sau să…orice trebuie să faci, lucrurile nu au cum să se întâmple. Cu AI-ul povestea este mult mai complexă.

AI-ul nu generează lucruri originale. Face un scan al internetului și-ți livrează ce culege, uneori punând cap la cap informații fără logică sau chiar antagonice. Nu mai vorbim de rezultate false. Chestie care se mai numește și “hipnoza AI”. Și nu vorbim nici de pericolul știrilor false (fake news) în procesele de manipulare a maselor, căci tocmai am trecut prin ce-am trecut la alegeri.

Sigur că AI-ul te ajută foarte mult, dacă știi să-l folosești corect. Dar ai mare grijă!

Mie îmi place să dau exemplul GPS-ului. Înainte de tehnologie, oamenii se ghidau după stele, după alte semne ale naturii. Mai apoi după hărți și busole, dar și propriile cunoștințe de geografie și propria logică. GPS-ul s-a inserat în viețile noastre și apoi s-a așezat foarte bine. Dacă ar fi să facem o comparație între un om de acum și același om de acum 15-20 de ani veți observa cu ușurință că a dispărut aproape de tot simțul orientării spațiale. “Fără GPS sunt mort / moartă” – am auzit adesea de la oamenii din jurul meu.

AI-ul este mult mai periculos decât GPS-ul pentru că s-a inserat în viețile noastre și ne acaparează pe toate planurile. De aceea e necesar să fim atenți la ce, cum, cât și mai ales când folosim AI-ul și în ce măsură.

Cum va arăta omenirea peste 50 – 100 de ani? Va mai exista? Nu știu să vă spun. De aceea scriu povești SF când vreau să mă relaxez. Îmi imaginez tot felul de scenarii.

Ce va însemna de aici înainte post-biologic era? Greu de definit.

Ce putem noi astăzi să facem e să ne străduim să ne mobilăm creierul zi de zi, să-l antrenam și să nu lenevim lăsându-ne total în baza instrumentelor de lucru cu AI. Să ne folosim de AI pentru a automatiza anumite procese, pentru a ne ordona și structura anumite tipuri de materiale etc. dar fără a ne pune creierul pe pauză. Pentru că se usucă naibii și moare! :))

Un alt articol foarte interesant pe acest subiect poate fi citit aici.

Despre etică în lumea AI, în alt episod. 🙂

Mai jos, vă pun studiul despre care am vorbit în articol, pentru cine este curios.

Voi ce părere aveți despre AI? Cum folosiți instrumentele AI și la ce anume? Scrieți-mi părerile voastre în comentarii și haideți să discutăm împreună despre acest subiect. 

Nu în ultimul rând, m-am jucat cu un AI care generează avatare și voci. Îl postez la sfârșit, ca să vedeți cât de ușor devine să faci materiale video din ce în ce mai realiste. Partea proastă este când scopul acestora este cel de manipulare și de răspândire a știrilor false.