Lumea așa cum era ea…

Lumea, așa cum era ea, s-a sfârșit. Fraza asta apărea adesea în chestiile motivaționale, spiritualitate și altele, dar cine să fi stat să analizeze profunzimea ei?!… Doar experiența care te lovește direct are darul de a face un declic în interiorul tău. Restul…încerci să înțelegi rațional o bucată, dar nu poți cuprinde dimensiunea reală…

Criza actuală a schimbat lumea pe care o știam noi într-o fracțiune de secundă.

Suntem puși în fața unei alegeri importante – ne adaptăm sau nu. Da, este o alegere!

Țin minte că în anii trecuți, vorbind cu diverși oameni și încercând să le explic că trebuie să se schimbe – de la modul de a gândi la comportament, primeam (arogantul) răspuns: “eu nu (pot / vreau să) mă schimb!”. Ei bine, dacă tu nu vrei, în acest moment viața însăși îți impune asta.

Poți să rămâi mândru și să insiști, dar asta se traduce prin lipsă reală de asumare, sau poți, oricât de incofortabil ar fi, să faci ceva din ceea ce trebuia să faci demult.

“Nu există nu pot, există doar – nu vreau” – așa-mi spunea mama în copilărie, atunci când îl luam pe “nu pot” în brațe, ca motivație supremă pentru ceea ce nu voiam să fac, sau să fac așa cum trebuie, ori pentru că pur și simplu mi-era mai ușor să aleg să chiulesc de la îndatoriri – de la cele față de sine și până la cele fața de alții.

Toate paradigmele se schimbă – supuse epocilor. Iar epocile sunt construite de felul în care sunt construite creierele noastre – un cocktail al experiențelor generațiilor anterioare și al propriilor experiențe, toate asezonatele cu contextele: geografice, de filon sangvin, politice, economice, culturale etc.

Când spui că nu poți sau nu vrei să te schimbi, poate părea ciudat, dar o faci. În rău o faci. Nu în bine!

ACUM este momentul, poate cel mai important, să alegi.

Suntem cu toții ca niște nou născuți, indiferent de vârsta din buletin, în această nouă lume. Nu știm cum e, nu știm ce ne așteaptă, ar fi stupid să credem că putem controla ceva cu adevărat. Dar ce putem face cu adevărat ar fi să păstrăm acut de vii amintirile despre ce n-am vrut să schimbăm la noi, despre ce nu ne-a plăcut la lumea trecută și să facem astfel încât, cum va arăta umea noastră de acum încolo, ce va fi de acum înainte, ce vom face noi, fiecare dintre noi și toți împreună – să fie – în sfârșit și bine și cum trebuie. ASTA PUTEM!

Doar să nu ne mai lăsăm târâți de vechea tară a uitării rapide, a zemei călduțe în care ne scăldam și în vechile metehne.

Hai să începem cu pași mici:

1. Dacă în timpul carantinei principala regulă ține de igiena personală, hai să nu o uităm imediat după ieșirea din acestă perioadă. Și s-o extindem la igiena psihică și emoțională – pentru că, vrem sau nu să admitem, toți vom suferi de o formă sau alta de PTST; dar și la igiena spațiilor publice – pentru că nu putem să ne spălăm pe noi înșine dar să trăim în spații pe care tot noi le murdărim sau de care nu ne pasă doar pentru că nu ne aparțin. Dacă apele au devenit mai curate, hai să nu le mai murdărim. Și să nu mai poluăm aerul pe care îl respirăm.
2. Să ne autoeducăm corect, să revenim la a respecta normele frumoase de conduită socială, să nu ne mai batem joc de valorile morale, culturale etc. Doar astfel ne vom putea educa în mod corect copiii și vom lăsa în urma noastră ceva de valoare.
3. Dacă acum, prieteni mai apropiați sau doar simple cunoștințe ne suntem mai aproape, comunicăm mai mult, ne îngrijorăm mai mult unii pentru alții și ne ajutăm mai mult, hai să păstrăm și să dezvoltăm genul acesta de comportament și după ce carantina va trece. Și să învățăm, în sfârșit, să ne respectăm cu adevărat unii pe alții, până în cele mai mici detalii, pentru numele lui Dumnezeu!

E un început de listă. M-aș bucura să o completăm împreună! Dar știți cum? Nu cu d’alea cum făceau activiștii de partid de pe vremea lui Ceaușescu.

Eu mi-am făcut un caiet în care să scriu în fiecare zi 10 lucruri bune și folositoare pe care le-am facut pentru mine și 10 lucruri bune și folositoare pe care le-am făcut în fiecare zi pentru cei din jurul meu. Poate nu voi reuși să fac chiar 10 din fiecare, zilnic, dar e un început.

Și să facem și împreună și fiecare în parte și alegerile cele mai bune și schimbările necesare pentru această nouă lume în care vom trăi de azi încolo!