Balaban. Familia Balaban

Balaban. Familia Balaban

Elmer Balaban. Nu-i așa că numele nu vă spune nimic? 🙂 Ei bine, astăzi am să vă povestesc despre un copil al unei familii de evrei din Moldova (România), Holywood și începutul de secol XX.

În căutarea unei vieți mai bune

De când există viață pe pământul ăsta există și migrația. Odată cu dezvoltarea societății umane vorbim despre emigrare.

Ideea principală a migrației – și ulterior a emigrării – a fost, dintotdeauna, căutarea unei vieți mai bune. Și da, din ideea asta face parte și mirajul. Că doar piritei nu i se spune degeaba “aurul proștilor”. 😉

Revenind la oile noastre.

La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX – viața prin partea asta de lume nu era prea roz. Mai ales în România. Și dacă îmi permiteți o “răutate” – cred că țările în care nu a existat fenomenul Renașterii (sf. sec. XII – XV) rămânerea în urmă a societății – pe toate palierele ei – este doar o urmare logică.

Așadar, familia Balaban – Israel și Augusta Balaban – decide plecarea spre “Dream Land”. Familia se stabilește la Chicago, acolo unde se naște în 1909 și cel mai mic dintre copii – Elmer Balaban.

N-o duc rău. Au o băcănie, iar domnul Israel Balaban văzând că nu toți oamenii își pot plăti cumpărăturile, începe să le ofere credite extinse.

Și-acum să ne imaginăm orașul Chicago din acea perioadă. Orașul gangsterilor. Chiar, să știți că primele bande de gangsteri nu au fost de origine italiană, ci irlandeză. Whyos și Dead Rabbits – la începutul secolului al XIX-lea.

O familie de evrei din Moldova muncește – de la mic la mare – pentru a-și face o viață decentă în noua sa țară.

Augusta, mama lui Elmer avea și alte preocupări. Cum ar fi aceea că într-o zi s-a dus la teatru și s-a întors foarte entuziasmată de ceea ce văzuse acolo. Mai mult decât atât, însă, entuziasmul ei venea dintr-o nouă idee de business.

Boys, that’s the business you ought to get into. It’s a great business. Why think of it – people paying money before they even know what they were going to get!

Mno…acu’ fiecare înțege ce poate din teatru. :))

Dar Augusta putea fi mândră, căci fiii ei mai mari au înțeles repede și foarte bine ideea și, împreună cu cumnatul lor, Sam Katz, și-au pus banii laolaltă și au închiriat Kedzie Theater. Afacerea le-a mers atât de bine încât după numai câțiva ani au putut să închirieze un teatru mai mare, cu 700 de locuri.

Înțelegând că afacerile au nevoie să fie în acord cu timpurile și schimbările societății, l-au trimis pe Elmer la Universitatea din Pennsylvania ca să învețe despre Business Management.

Așa că, în 1925 – “anii nebuni” – ia naștere Balaban & Katz Corporation.

Balaban – din Moldova (România) la Holywood

Urmarea firească era Holywood-ul.

Barney Balaban – unul dintre frații mai mari – părăsește Balaban – Katz Corporation pentru a deveni președintele Paramount Picture. Sam Katz părăsește și el compania pentru a deveni Producător General la Metro Goldwyn Mayer (MGM). Elmer preia conducerea companiei și extrem de repede, în 1926 vinde pachetul majoritar de acțiuni precursorului Paramount Picture – Famous Players – Lasky Corporation. Cu banii încasați își întemeiază propria companie de teatru.

În perioada anilor nebuni și afacerile erau cam la fel, dar Elmer dovedește nu doar o bună pregătire profesională, ci și un foarte dezvoltat spirit antreprenorial, așa că, spre deosebire de celelalte companii de teatru, el refuză să proiecteze doar filmele produse la Holywood. Așa se face că apar în peisaj deopotrivă și filmele independente și filmele străine.

În 1945 când Elmer Balaban se decide să-și vândă afacerea, ajunsese să dețină 125 de teatre.

“But the good things are yet to come”.

Cu banii obținuți din vânzare cumpără 45 de studiouri teritoriale de televiziune și radio. Și, evident, îi vine din nou o idee strălucită de business care îl transformă într-unul dintre precursorii televiziunii prin cablu.

Când fratele său – Barney Balaban – a ieșit la pensie, i-a propus să preia conducerea Paramount Picture, dar Elmer era prea atașat de Chicago, așa că a refuzat oferta.

Balaban – a great family

Acum cred că trebuie să vă spun și de la ce m-am luat. Legătura mea cu filmele e una foarte specială. Cănd eram mică mă uitam la filme când îmi dădeau ai mei voie să mă uit…oricum la TV nu aveai prea mare lucru de văzut, dar dacă filmul nu era potrivit pentru mine și sâmbătă seara, atunci, vorba lui Dinică – “adio, mă!”. Nu-i vorbă, că de pe la 4 ani învățasem drumul cinematografului din târg și acolo “fugeam de acasă”.

Ideea e că acasă, la fel ca și la cinema, stăteam până se termina de derulat genericul de final. Nu eram încă la școală când mama, disperată că nu mă dezlipeam de ecran până nu curgea și ultima linie de text, m-a întrebat contrariată:

– De ce te uiți și la generic?

– Pentru că vreau să văd dacă e vreun român, să mă bucur pentru el.

Obiceiul mi l-am păstrat până azi și mă bucur că e astfel, pentru că uite așa descopăr lucruri noi.

A doua chestie e că am “prostul obicei” să iau câte un actor, ori regizor și să mă uit pe imdb ca să mă documentez și apoi iau la vazut tot ce găsesc. Asta ca să nu mai spun că mă pun serios pe citit.

A treia chestie e că eu sunt pasionată de SF și Fantasy.

Așa se face că într-o seară am vrut să revăd un film de suflet al lui Spielberg – “Close Encounters of the Third Kind”. Ca de obicei, până la sfârșit. 🙂

Și tot așa se face că am descoperit cu mare bucurie un actor cu nume românesc – Bob Balaban. Nu-i vorbă, că după față îl știam foarte bine, tocmai pentru că l-am văzut într-o mulțime de filme. Am citit despre el, apoi m-am dus să caut informații despre familia lui și, în cele din urmă, încă uimită de descoperirea mea, am scris în bara de căutare a imdb-ului doar numele Balaban și am avut un șoc și mai mare.

(Vă recomand să vedeți filmul, chiar dacă anul lui de producție o să vă ducă cu gândul că e un film “sooo last century”. Credeți-mă că este cotat pe merit ca fiind unul dintre cele mai bune SF-uri. Condiția ar fi să rețineți pe tot parcursul lui că a fost făcut (totuși!!!) în 1977, când efectele speciale nu erau la nivelul de acum, societatea avea un alt ritm, iar oamenii nu adormeau la rândul 8 😀 )

Dar, de departe, cea mai mișto mi s-a parut povestea tatălui lui Bob Balaban, Elmer Balaban, pe care am încercat să v-o spun cât mai pe scurt, aici.

Sursele mele de documentare au fost imdb.com, New York Times, Chicago Tribune, Wikipedia, site-urile de family tree și interviurile de pe YouTube.</br