Victor Clopotar este omul pe lângă care ai trecut adesea, dacă ești genul de persoană care merge la târgurile din curtea MTR. Adică pe la Muzeul Țăranului Român, pentru cei nefamiliarizați cu abrevierea. 

Uneori, poate că te-ai oprit pe la taraba lui, ori poate ai și cumpărat. 

(Mi-a fost mereu greu să văd superioritatea albilor corporatiști în relația cu Victor Clopotar și soția lui. 

Pentru necunoscători, sunt născută în Dobrogea și noi nu folosim termeni precum “țigan”, “turc”, “lipovean” ori “român” etc în sens peiorativ. O să abordez subiectul acesta într-un articol, la un moment dat. Simțeam nevoia să fac această completare, ca să nu vă treziți că urlă politically corectnessul în voi și mă înjurați dacă folosesc cuvântul “țigan”. Rromii înșiși își spun așa, mai degrabă decât Rroma.)

Naturalețea, firescul și modestia lui Victor Clopotar te amuțesc. Taraba lui nu e în buricul târgurilor de la MTR. El și soția lui – amândoi îmbrăcați în portul specific – stau cuminți la taraba lor plină de obiecte din cupru. Își întâmpină vizitatorii – dintre care puțini sunt și cumpărători – cu fețe calde și zâmbete deschise, în care nu găsești urmă de meschinărie. Și asta, prieteni, este un lucru uimitor în zilele noastre.

Victor Clopotar – artistul și comerciantul

Explică fiecăruia, dă cu bucurie sfaturi și recomandări, negociază prețuri, îți explică cum au fost produse diferite obiecte. 

ȘTIE instinctual că trebuie să stai de vorbă deopotrivă cu clientul și privitorul. ȘTIE – tot instictual – că trebuie să povestească, pentru că nu există nimic pe lumea asta care să atragă și să vândă fără povestea din spate. 

Nu l-a învățat nimeni chestii precum “management”, “marketing” ori “business development”. Are toate acestea în sânge și în educația primită de la generațiile precedente. 

Prin anii ’90 Philip Kotler spunea ceva de genul “dacă vrei un om foarte bun de marketing nu angaja niciodată un absolvent al Facultății de Marketing.” Și nu perorez împotriva școlii, Doamne ferește. Doar că explozia tehnologică ne arată că în acest secol școlile de oriunde din lume sunt într-o direcție și viața reală e fix într-o alta. 

Pentru că, deși am obiceiul de a vorbi (și scrie) foarte mult, am sistemul de meu de ascultare al oamenilor. Și, o să râdeți poate, dar business adevărat am învățat de la oameni precum Victor Clopotar, mai degrabă decât de la școliți. 

Oamenii ca Victor Clopotar adaugă afacerilor lor – mai mari sau mai mici – încă un element esențial – empatia. Ceea ce în mediul de business lipsește cu desăvârșire – și o spun cu regret. Aaaa, că se clamează de tot felul de inepți, asta e cu totul altă mâncare de pește. Dar m-am îndepăratat de la poveste…

Și mai puțini știu că la el te poți duce și dacă ai ceva de reparat. Ceva care implică metale. De orice fel – de la fier la cupru, argint sau mai știu eu ce.

Victor Clopotar – artistul bijutier și artistul de obiecte casnice sau decorațiuni

Bijuteriile din argint pe care le vezi pe taraba soților Clopotar, alaturi de vasele din cupru, nu îți atrag atenția. Sunt chestii micuțe, simple, uneori chiar – rudimentar bătute. 

Și-aici vine surpriza! 

Dacă nu ai auzit de Meșteșukar, înseamnă că ești printre puținii. Dar dacă ai auzit și ai mai și cumpărat bijuteriile de pe site sau din magazinul fizic, ei bine, trebuie să știi că e posibil să fi cumpărat creațiile lui Victor Clopotar. 

Este valabil și pentru obiectele din secțiunea Home & Decor.

Ba, mai mult decât atât, dacă mergi la MTR și este prezent acolo cu taraba lui, poți discuta să-ți facă bijuterii așa cum îți plac ție. Cred că cel mai fericit este atunci când îl lași să-și exprime creativitatea, să te lase să pătrunzi în imaginația sa. 

Eu, una, ți-aș recomanda mai degrabă să faci o plimbare la MTR și să cumperi sau să-i comanzi produse direct lui Victor Clopotar. Nu vine la toate târgurile de weekend, iar dacă nu-l găsești pe acolo, măcar te alegi cu o plimbare.

Da, știu că e nebunie cu parcarea! Dar dacă nu ții musai să cobori din mașină direct în poarta MTR, eu îți recomand să lași mașina în parcarea din Piața Victoriei. Costă, adică nu e gratuită și e normal să fie așa. Dacă vrei mocageli, eu nu le încurajez oricum, nu te plânge! 

Revenind la Victor Clopotar și la minunile lui. Obiectele de pe taraba lui sunt, în mare parte, recognoscibile. Adică nah…ibricul e ibric, tigaia e tigaie… Printre ele, însă, dacă ești atent(ă), descoperi adevărate obiecte de artă. Design pe care nu l-ai mai văzut în altă parte. Formele imaginate de Victor Clopotar sunt fluide – o spirală a timpului care nu mai are trecut, prezent și viitor, ci doar prezentul continuu. Te provoacă, în aceeași măsură. Să nu-ți fie rușine să întrebi la ce folosește un obiect sau altul, dacă nu te prinzi din prima. Victor sau soția lui o să-ți explice la ce sunt cel mai bine de utilizat. 

Tot ei îți vor explica și-ți vor arăta cum trebuie să întreții obiectele de uz casnic pe care le cumperi de la ei. 

Faptul că odată ajunsă acasă, fericită de noua achiziție, o să te dezumfli la gândul că nu poți folosi acele obiecte la gătitul de zi cu zi, nu trebuie să te descurajeze. Eu am cumpărat un astfel de vas din cupru și au trecut două săptămâni până mi-am călcat pe suflet să nu-l mai țin doar ca să-l admir. 🙂 

Victor Clopotar – artistul părinte și soț

Tare mi-e drag Omul ăsta, vă jur! L-am observat fără să știe, de câțiva ani încoace. La fel de dragă mi-e și soția sa. Iar felul în care se poartă cu ea și când îl vede lumea, dar mai ales când crede că nu-l vede lumea, este absolut minunat. Afecțiunea lui se vede de la tonul pe care îl folosește, la gesturi și mimică. Se iubesc – asta e clar, dar mai e ceva. Mai e respectul pe care și-l acordă unul altuia în tot ceea ce spun și fac unul pentru altul și pentru oamenii din jurul lor. Mai e acea formă de grijă pe care, când o vezi exprimată îți încălzește sufletul și ți-l umple de bucurie. Grija care protejează, grija care iubește, grija care potențează, grija care unește și clădește. E ceva aproape sacru în felul de a fi al lui Victor Clopotar în relația cu soția și copiii săi. 

Iar când vorbește despre copii se luminează într-un fel aparte. Îi simți mândria, bucuria și iubirea față de ei. 

Figurativ vorbind, nu-i ține în brațe inutil. I-a învățat de mici să fie responsabili, să își urmeze calea știind că el mereu le va sta în spate să-i susțină ori să-i dojenească – după caz. Copiii lui au învățat că părintele lor e mereu acolo pentru ei, dar că nu le va cânta în strună dacă la o adică ar lua-o razna. Copiii lui au învățat că acțiunile lor – bune sau mai puțin bune – au consecințe. Și ăsta e un lucru pe care eu nu prea l-am mai văzut la generațiile astea care cred că li se cuvine doar să li se spună “bravo” și dacă mestecă singuri, iar când o iau pe cărare părinții sunt, de asemenea, obligați să bată din palme că-s ei tâmpiți….pardon my French. Copiii ăștia din urmă nu înțeleg și, ca atare, nici nu acceptă, că există consecințe. Iar când acestea apar fac revoluție și tot ei se supără ca proasta pe sat – cum bine zice o veche vorbă românească. 

Așa că și de aia vă povestesc despre Victor Clopotar, nu doar ca artist, ci și ca părinte. Și încă unul care v-ar putea da lecții de parenting extrem de valoroase. 

Victor Clopotar artistul cunoscut și recunoscut de o lume întreagă

Pentru el faima nu e ceva ce a căutat în viață. Crede cu tărie că ceea ce iese din mâinile sale trebuie să fie bun, frumos, util și să reziste la proba timpului, dar și la aceea a trendurilor. 

Este invitat la expozițiile cele mai importante din lume. Nuuu, la Romanian Design Week nu e invitat. Bine, nici evenimentul cu pricina nu face parte dintre cele mai importante din lume, așa că nu mai bat monedă pe subiectul ăsta. Mari creatori de modă îl caută, de asemenea, pentru a face bijuterii și diverse alte obiecte fie pentru ei personal, fie pentru a le completa colecțiile pe care urmează să le prezinte. 

Victor Clopotar este prezent și prezentat de Michelangelo Foundation, iar cea mai recentă colecție a sa poate fi văzută aici. Asta așa…printre altele…

Pe 22 noiembrie va pleca din nou din țară, pentru că pregătește o nouă expoziție. Așa că în ultimul weekend din luna noiembrie nu-l veți găsi la târgul de la MTR.

Victor Clopotar (video) – o filmare complet neplanificată

Filmulețul pe care l-am făcut este foarte scurt pentru că ideea de a înregistra a fost una spontană. În plus, în ziua aceea a fost chiar aglomerat târgul. N-am avut nici poziție bună și nu-mi mai e așa ușor să stau în genunchi perioade lungi de timp. Plus că trebuia mereu să întrerup filmarea pentru că treceau mulți oameni cărora le era prea lene să mă ocolească. 😉

Dacă v-a plăcut povestea, nu uitați să vă abonați la articolele de pe site și să vă abonați la canalul de YouTube. Este gratuit și este un gest pe care îl apreciez enorm.

Like-urile voastre, comentariile și share-urile – de asemenea, să știți că mă motivează și mai mult. Și mai ales pentru acestea – vă sunt profund recunoscătoare. 

La bună reauzire și revedere! 🙂 

2 Comments

  1. Este senzational faptul ca ne ajutati sa descoperim oameni despre care stiam atat de putin! Probabil ca se aplica si aici dictonul ca nimeni nu este recunoscut prea usor “in satul lui”.

    1. Author

      Vă mulțumim pentru apreciere! Cred că adevăratele minuni sunt în fața ochilor noștri. Trebuie doar să le descoperim. Și da, aveți dreptate – “nimeni nu-i profet în satul lui”…din păcate. Și nu-i o chestie care se întâmplă doar la noi, doar că noi o percepem foarte puternic pentru că ne impactează în mod direct.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.