De dimineață m-a “lovit” știrea despre scandalul de la Oscaruri. Am văzut și revăzut imaginile de mai multe ori. Pe parcursul zilei m-au urmărit tot felul de întrebări la care am încercat să-mi răspund.
Scriu acum pe puncte, ca să încerc o ordonare a propriilor gânduri, dar și o logică a ideilor.
- Când ești persoană publică – mai ales dacă ești actor – știi deja foarte bine ce înseamnă să te expui public, dar și ce impact ai asupra celor care te urmăresc. Soția lui Will Smith ȘTIA, deci, foarte bine și faptul că pot exista glume mai mult sau mai puțin sărate pe seama ei, că pot exista comentarii de hate pe Insta ori YouTube ori altă platormă de social medial în care orice prost – la fel ca și orice deștept – are voie să scrie ce vrea pălăria lui. Putem presupune, așadar, că ȘI-A ASUMAT complet lucrurile atunci când s-a decis să “raise awareness” în legătură cu o afecțiune deloc plăcută și să-și expună viața privată. De parcă ar vreo boală plăcută pe lumea asta!… Dar dincolo de asta, vorbim despre renunțarea la intimitate când te apuci să faci publice anumite chestiuni din viața ta și trebuie să-ți asumi că, la nivel global, populația nu-i vreo lumină, dacă e să ne luăm după cifre. La punctul acesta nu-l abordăm deloc pe Will.
- V-am spus că m-am uitat de mai multe ori la imagini. Pentru că pe mine palma și injuriile lui Will m-au înfuriat secundar faptului că, în primul rând m-a înfuriat IPOCRIZIA. Când Chriss Rock a făcut gluma:
- poate nu 99% dintre cei care au urmărit Oscarurile n-au prins poanta. Hai, nu 99%…dar 80% chiar n-au prins-o. Și, de fapt, dacă vreți să știți, GI Joe – The Rise of Cobra (primul film din franciză) are un rating de 5,7 pe IMDB. Prima carte din serie a avut ca target băieții cu vârste între 5 și 7 ani. Dar da, GI Joe era chiar cool ca personaj, și aici sunt de acord cu doamna din video-ul de mai jos care spune că, din această perspectivă, gluma nici nu a fost așa de nasoală.
- Will Smith a râs de s-a tăvălit în timp ce nevasta lui a dat ochii peste cap (Will râdea încă). Apoi “nefasta” s-a întors către Will și brusc atitudinea lui s-a schimbat și a urcat pe scenă. L-a pălmuit pe Chris Rock și apoi s-a îndreptat către locul lui. Zâmbind! Inclusiv publicul prezent în sală a continuat să râdă, considerând asta ca făcând parte din scenariu.
- Ajuns la locul lui, Will și-a recompus mimica feței, astfel încât să pară nervos și i-a adresat injurii lui Chris Rock.
Ăăămdeci, să zicem pentru moment că totul a fost pe bune.
- Râzi ca melteanul la o glumă care nici măcar nu e așa deplasată, după care – brusc – se răzvrătește tărâța în tine, testosteronul o ia razna și nu mai judeci?!!! Pocnești prezentatorul și pe urmă folosești “the F word”….și taman la Oscaruri, la transmisie live.
- După ce o viață întreagă ai muncit și ți-ai construit averea din a fi extrem de atent la orice detaliu public cu/despre tine, “brusc” îți pierzi cumpătul și faci scenele alea. Hai las-o, că e prea de tot! Adică nu poți fi prost până la vârsta asta și nimeni să nu se prindă!
- ȘTII că ești mai mult decât o simplă persoană publică. ȘTII BINE ASTA! Și cu toate astea, dai acest exemplu. Din nou spun, dacă, să zicem, scenele au fost pe bune, atunci chiar ești prost și meriți din plin să pierzi toți fanii pe care i-ai strâns cu grijă într-o viață de muncă. Dacă violența este reacția ta, meriți să nu mai fii chemat să joci în nici un film, oricât de talentat ai fi.
- Dacă tu cititorule ai lucrat sau lucrezi în televiziune, radio, producție de evenimente – atunci paragraful ăsta nu e pentru tine. Pentru că vorbim de “delay”. Adică acea întîrziere de mai multe sau mai puține secunde între ce se întâmplă pe bune pe o scenă și momentul în care imaginile se transmit pe TV. Motivele sunt multe – pot apărea defecțiuni tehnice, poate să-i cadă un reflector în cap unui invitat, pot apărea scene de violență (sic!). Delay-ul ăsta de care vă ziceam e tocmai colacul de salvare al producătorilor pentru a preveni difuzarea pe TV a unor imagini neadecvate. Delay-ul se folosește și pe imagine și pe sunet. De-aia au timp să baneze “the F words” astfel încât tu, privitorule, să nu auzi decât acel beep. Dacă ceva “se lasă” – asta e decizia producătorului general și a regizorului de emisie. La noi, există o vorbă: ” ce se taie (n.r. la montaj) nu se fluieră”. Așadar, ce se lasă, reprezintă o acțiune intenționată, care urmărește un / niște obiective clare. Să zicem că unul dintre acestea ar fi audianța. Dar, credeți-mă pe cuvând când vă spun că ceea ce noi numim “the hidden agenda” înseamnă cel puțin 3 obiective mult mai importante decât audiența. Și-aici apare a doua mea întrebare: se dorește nașterea unui nou trend în materie de utilizare a violenței ca soluționare a conflictelor?!!! Adică o să fie la modă să ne luăm capetele pe stradă, noi între noi?!!! Bai…e nasol dacă ăsta e viitorul.
- Din nou, să zicem că faza chiar a fost pe bune. În momentul în care Will Smith a primit Oscarul și a ținut acel discurs patetic, cu lacrimi și muci, atunci absolut toți cei prezenți ar fi trebuit ca, în loc să-l aplaude, să se ridice în picioare și să se întoarcă cu spatele către scenă, nu să-l gratuleze cu aplauze. Și-aici trebuie să vă spun că am apreciat și multe dintre întrebările din mediul online, de genul – dacă un alb l-ar fi pălmuit pe Chris Rock s-ar fi considerat că a avut dreptate și l-ar fi consolat actorii de la Holywood la afterparty sau l-ar fi blamat? #blacklivesmatters este un hashtag mult rulat în mediul online, dar, sincer, din ce în ce mai des mă întreb (retoric) în ultimul timp dacă nu cumva, într-un viitor foarte apropiat va trebui să ne bronzăm din ce în ce mai mult, pentru că #whitelivesdoesntmatteratall….
- Revenind la audiențe, da, este foarte adevărat că temele zilei sunt reprezentate de războiul din poarta noastră, dar să dea naiba dacă eu nu m-am săturat doar de subiectul ăsta 24/24 și 7/7. Iar producătorii de la Holwood ȘTIU și ei asta! Fapt pentru care au realizat ceva ce este definit, în termeni de specialitate – disruptive – tocmai pentru a mai comuta atenția opiniei publice (și) pe altceva. Dovada că până și eu scriu despre subiectul momentului la ora asta… 😉 Și-o să vă mai spun ceva ce o să deranjeze fengshuiu. Că “m-am luat” de la statusul scriitorului Viorel Ilișoi pe care îl admir chiar și atunci când nu sunt întru totul de acord cu el. Sunt, în acest moment, două alte subiecte cel puțin la fel de importante ca războiul din Ucraina: războiul din Yemen și campania foarte puternică a UNICEF-ului pentru eradicare foametei din Yemen. Sau despre oamenii care mor zilnic în Palestina și nu-s puțini deloc! – subiect despre care am scris un pic, aici. Subiecte care nu sunt la fel de “appealing” ca Ucraina. Că-s mai departe, așa…Și nici miza nu-i așa mare, nu-i așa?!… Păi nu suntem și noi ipocriți?…
- Nu în ultimul rând, aș vrea. să notăm reacția lui Jaden Smith și să vă spun că am apreciat – din nou dacă spunem că faza a fost pe bune – recția unuia dintre followers-ii lui, care îi spunea ceva de genul “violența în numele iubirii, NU e iubire” sau a altuia care spunea “I’m sad you were raised to believe this is okay. It’s okay to tell someone to stop saying things that hurt you. It’s never okay to lay your hands on someone and try to cause physical harm unless it is self defense.” ori “that’s not how adults behave, dear. i am sorry that violent behavior is being modeled for you by those who are supposed to be teaching you right from wrong.”
Da, mintea mea încă refuză să accepte că faza a fost reală. Da, profesional, înțeleg multele raționamente din spatele unei regii de tipul ăsta. Până la urmă, ultimii 30 de ani de viață și de meserie m-au învățat să mă uit în spatele cortinei și să descopăr ce e acolo, dar și să notez faptul că toate manipulările din spațiul public, din păcate, se duc pe negtiv. Ori negativul niciodată nu poate construi. Nu solid. Nu poate construi, ci doar distruge, punct.
Voi ce părere aveți despre întâmplarea asta de la #Oscar2022?
Vă las mai jos și imaginile, că poate nu ați apucat să vedeți despre ce este vorba. Pentru că, din punct de vedere profesional, vă pot spune că a fost un “PR stunt” penibil. Iar dacă chiar a fost real e absolut rușinos.
Și, ca să închei într-o notă hazlie, vă las și o memă. 😉
Poate fi o pledoarie pentru supapa distructiva a violentei?
Da, ar putea fi. Dar câți ar înțelege-o ca atare? Până una, alta, mă îngrijoreaza serios procentul foarte ridicat de oameni care îi dau dreptate lui Will Smith, pe modelul “da, dom’le, are dreptate, că nu te iei așa de nevasta omului”. Analfabetismul funcțional nu este o problemă gravă în România, ci peste tot în lume. Și lipsa educației pe toate planurile și la toate nivelurile – la fel. Ori astea două combinate dau un rezultat urât. Și periculos.