Mi-e dor de râsul nostru zgomotos

Într-o bună zi am aflat că Mălina și-a făcut bagajul și-a luat copiii și s-a mutat în Irlanda de Nord. Ce curaj, mă gândesc, de câte ori aflu de câte o astfel de poveste. Și mă întreb de fiecare dată dacă eu aș face-o. N-am aflat încă răspunsul. O s-o vizitez însă pe Mălina din trei motive. Unu, pentru că m-a invitat, doi, pentru că stă lângă plajă și trei, pentru că are grădină, iar mie îmi plac la nebunie grădinile. Sigur, în viziunea mea, aș avea libertate totală să plantez ce vreau. Iar după-amiaza aș merge la plajă. Și seara aș scrie în jurnalul meu și aș posta filmulețe de la apusul soarelui. Ca vis, nu e rău, trebuie să recunosc. Povestea Mălinei, pe care o veți citi mai jos, mi-a întărit ideea că semințele binelui înmuguresc în orice sol, oricât de neprietenos ar fi sau ar părea. Oare ăsta să fie secretul?   

Cu ce activități îți umpli timpul?

Zilele astea mă trezesc foarte devreme și  mă apuc de muncă.  Sunt norocoasă să pot lucra de acasă pe timpul acestei pandemii. Munca mea de zi cu zi este cea de consultant pe emigrare. Asta înseamnă că lucrăm cu oameni din diferite comunități și  vulnerabilități. Înainte, fiecare zi aducea noi provocări, ăsta era unul din motoarele care mă ținea în viață. Acum a trebuit să regândim tot. 

Care-i reversul medaliei?

Plătesc cumva cu viața mea privată pentru că e greu să ajuți oamenii folosind doar telefonul și mailul ca metodă de comunicare. Am început să folosesc social media pentru a ne promova serviciile și pentru ca oamenii să știe că suntem acolo să-i ajutăm. Ne adaptăm, nu ne plângem.

Provocarea acestor vremuri?

A trebuit sa trec în online, am făcut primul meu live pe Facebook timp de 2 ore pentru a vorbi despre munca mea și cum pot ajuta mai departe. Greu, tare greu să vorbești singur preț de două ore și să nu repeți informația.

Job-ul full de consultant pe emigrare pentru un ONG de aici dar și al doilea job de profesor online pentru copiii mei. În fiecare zi trebuie să învăț ceva nou, aplicații , site-uri, resurse, teme pe tabletă, altele pe caiet. Sunt profesor pentru 3 copii, îți dai seama?!

Au apărut activități noi?

Activități noi : ne-am apucat de curățat grădina, ne-am luat o pisică, m-au păcălit copiii până la urmă. Dacă tot citesc toată ziua update-uri pe legislația de aici și sunt implicată în munca asta comunitară (community and voluntary sector) am un grup de Fb pe care îl gestionez și diseminez informații de acolo către comunitatea de români din Irlanda de Nord.

Practic am  identificat o nevoie și am încercat să răspund după puterile mele, adunând informații oficiale din surse sigure, pe care le-am tradus în română.

Ca urmare, Primăria Belfastului m-a contactat printr-o altă organizație non profit să punem la punct un call centre pentru Covid, în care să ajut comunitatea românească și romă de aici.

E greu și parcă simt șacalii cum pândesc să exploateze orice vulnerabilitate a oamenilor din diaspora. Și mai greu cu românii care iau frânturi din conversație și o transformă în știre. Ce să mai, TV în direct. Așa e când accesul la informație și dat cu părerea e atât de facil.

Evident că atunci când te implici ca voluntar, anumiți oameni nu mai pot fi exploatați la fel de ușor. Așa că prima recompensă e o porție de ură, dar “been there, tasted that”. Mergem mai departe.

Ce gânduri bune te vizitează?

Mă bucur mult că avem soare și pot sta în grădină. Aș fi avut timp și să citesc dacă nu ar fi  voluntariatul la call centre. Marea și plaja sunt la mai puțin de 10 minute de casă și din când în când mai mergem jumătate de oră pentru aerosoli.

O altă bucurie e că familia mea e sănătoasă. Și cei din România sunt bine. Am găsit timp să mă contectez cu frații mei,  râdem și povestim. Am timp  să râd cu copiii când descoperim un joc nou, sunt foarte norocoasă să am o curte, știu cât de greu e pentru mulți acum.

Am mai descoperit niște oameni mișto și mă gândesc în nebunia mea să clădesc un soi de spirit de comunitate și aici.  Am găsit oameni și pentru asta.

Mă bucur și mai mult atunci când cineva îmi spune c-a reușit cu ajutorul meu să rezolve ceva sau că a a învățat ceva nou. Pare că într-un timp relativ scurt mi-am găsit locul aici, pe o insulă, departe de România.

Învăț să apreciez în fiecare zi tot mai mult ce am și sper să fiu sănătoasă să mă bucur de tot.  Și de oportunitatea de a învăța lucruri noi , de faptul că am găsit oameni cu care am construit prietenii care deja au fost validate de timp.

Cum îți imaginezi viața de după carantină? Ce schimbare ai vrea să faci pentru tine?

Acum trebuia să fie vacanța de Paște și plănuisem să-mi plimb copiii prin Granada să vadă Castelul Alhambra. Să-l descopăr și eu prin ochii lor.

Schimbare? Hm, să fugim acasă în România și să-mi strâng în brațe părinții și frații și prietenii!

De ce ți-e dor zilele astea?

De ce mi-e dor? De un râs de-al nostru zgomotos împreună, aici oamenii sunt mai silențioși. Învățăm și de la ei, dar tot mi-e dor de nebunia de acasă.

Mi-e dor de mama și de  tata, de frați, de alergat pe străzi, de-o cafea (a se citi vacanță) cu Ciprian și Alberta și făcut planuri împreună, mi-e dor de acces la lucruri și libertatea de a alege ce fac cu timpul meu.

Cine te susține cel mai mult? Jumătatea, familia, Dumnezeu, experiențele trecute?

Cine mă susține? – Vocea si talentul meu? :)) Nebunia mea luată din experiențele trecute, copiii și jumătatea care acceptă toate nebuniile și ideile mele chiar și atunci când nu întelege de ce.

Un gând bun, de încurajare, către ceilalți

Să fiți sănătoși, să cereți ajutor atunci când nu mai puteți, să nu vă mai gândiți la cei care poate vă judecă, să treceți cu bine și întregi la cap prin experiența asta. Asta cred eu că e cel mai greu de făcut.

Îți mulțumesc pentru oportunitatea de a spune ce facem noi aici și mă bucur tare că ne-am regăsit, Mihaela.

Vreau să vă lansez tuturor celor care veți citi aceste rânduri și invitația de a descoperi Irlanda de Nord ca obiectiv turistic.

Numai bine!