DiaLog cu Augustin Ioan

Când eram mică și aveam vreo idee, dar mă poticneam la punerea ei în practică, fugeam repede la tata. Știam că mereu îmi va spune că nu am explorat toate posibilitățile pentru găsirea soluțiilor, dar și că-mi va spune, cu ACEL zâmbet din “colțul gurii stângi” – “Poți, Ioane?!… Pot…cu tata!”. Ori asta era chestia la care nu puteam rezista niciodată și plecam să mai caut.

Mi-am amintit de asta și-am zâmbit copilului din mine. Îmi venise ideea acestei rubrici – DiaLog – dar voiam ca prima discuție să fie cu cineva foarte apropiat mie. Multă vreme nu am îndrăznit să-l întreb pe Augustin dacă vrea să filmăm o astfel de discuție. Mă apuc eu să deranjez omul, așa, pe nepusă masă, când știu cât de ocupat e, chiar și în vremurile astea de izolare pe care le trăim. Până într-o zi când i-am dat minții o pauză de la a mă mai chinui cu tot felul de împunsături pe modelul Gică contra și l-am întrebat direct. Răspunsul lui a fost simplu: da, hai să facem!

Și să te ții! Că m-am blocat. După o săptămână, el a fost cel care m-a luat la întrebări și-am recunoscut că mi s-a făcut frică.

Mi-am făcut apoi temele, până la data stabilită, frumos, cu stiloul pe hârtie. Cu întrebări, cu tot…și când am pornit filmarea în creierul meu s-a stins lumina. De emoție. :))

Așa că am lăsat toate planurile baltă și-am zis să vedem unde ne duce discuția.

Și DiaLog-ul ne-a dus prin istorie, prin arhitectura, prin societate, cărți și câte și mai câte!

Acesta este primul episod. Sper să vă placă.

Mie încă îmi răsună în minte:

“Spațiul public este infestat de neîncredere. Nu știm, nu e al nostru… Ori spațiul public este locul în care, eminamente, se exprimă democrația. “

sau

“De 150 de ani România nu a avut decât elite prădătoare”

Sau ce spune despre Stilul brâncovenesc sau despre Dimitrie Cantemir…

Vizionare plăcută! 🙂