No Man’s Land

Anul trecut, pe perioada unei colaborări internaționale, am avut ocazia să discut nu doar chestiuni profesionale. Doamna cu care am vorbit cel mai mult este profesor universitar și lucrează și în cercetare. Din una în alta, discutam situația din Franța, greutatea de a mai ține în frâu extremismul și alte chestiuni de genul acesta.

– Știi care este paradoxul? – m-a întrebat la un moment dat. Că organizațiile extremiste reușesc cu din ce în ce mai mare succes să racoleze copii și tineri, nu doar dintre cei cu rădăcini arabe. Oameni care s-au născut în Franța, care nu au nici o legătură cu lumea arabă, nu cunosc istorie etc.

Mi-am amintit de acest fragment de conversație, care mi-a răsunat în minte multă vreme, în momentul în care am început să ma uit la serialul “No man’s land”.

Povestea de la care pornește serialul este aceea a unui francez care ajunge în Siria în căutarea surorii lui care fusese declarată moartă într-un atentat cu bombă, cu câțiva ani în urmă.

Serialul, însă, este o sumă de portrete.

Cum ajung oamenii să îmbrățișeze mișcări extremiste? Ce-i determină?

• Labilitate psihică și emoțională
• Traume din copilărie
• Refugiu
• Fuga / refuzul realitatea cu care nu vor să negocieze
• Iubirea sau ceea ce ei își inchipuie a fi iubire
• Lipsa de educație
• Sărăcie
• Hărțuire din partea familiei și sau a celor din anturajul social (bullyingul fizic, psihic, emoțional)
• Trădarea din partea celor dragi
• Dorința de răzbunare pe ceva / cineva din trecutul lor

Am trecut doar câteva dintre cauze, lista, desigur, fiind mult mai lungă.

Dar cauzele de mai sus reprezintă, la fel de bine, motivele pentru care oamenii sunt atât de ușor de manipulat. Și asta pentru că oamenii mereu trăiesc în contexte și nu în afara lor. Și își doresc

• iubire
• apreciere
• respect
• protecție
• apartenență

Pentru acestea și încă multe altele sunt gata să se dedice trup și suflet unor idealuri….sau ceea ce cred ei că ar fi idealuri. Unor lucruri mai presus de ei, ca să trăiască sentimentul trecerii cu sens prin această lume. Iar idealurile acestea devin ca un drog de care se nu pot lăsa, chit că asta îi poate costa viața. 

“Spălarea pe creier” nu este deloc greu de făcut. Problema este cu spălarea pe creier care duce la violențe.

Manipulatorii nu au nici o legătură cu vreo credință în sine, căci, în afară de Vechiul Testament / Tora, nu mai găsești incitare la violență, ură, răzbunare. Interesele lor nu vizează o poveste roz despre omenire, cu oameni. 

Sunt oamenii fundamental răi, iar unii chiar nu își pot controla / educa / anihila această răutate?

Nu cred. Cred că fiecare dintre noi avem părți bune și mai puțin bune, lumină și întuneric, iubire și ură. Important e ce drum ne alegem în viață.

Deciziile pe care le luăm în fiecare zi, indiferent de natura lor, nu ne afecteaza doar pe noi, ci și pe cei din jurul nostru – familie, prieteni ori simpli necunoscuți cu care ne întretăiem calea într-un punct sau altul al vieții.

Deciziile pe care le luăm în fiecare zi au un cost. Poate nu unul imediat. Dar, de cele mai multe ori, acest cost cere se fie plătit chiar și după zeci de ani. Așa e viața.

Dar pentru a înțelege lucrurile acestea și multe altele e nevoie de educație, iar acesta e un proces de lungă durată, consumator de resurse interioare și exterioare.

Oportunismul politic și economic anihilează ideea însăși de educație. De aceea și politicile sunt mai degrabă anti-educație la nivel global.

Poate ar trebuie să ne gândim cum de 70 de milioane de oameni au votat în acest an cu Trump… Voi realizați că asta înseamnă (aproximativ) cât populația a vreo 4 Românii?!!! Nu că noi am fi mai breji, că noi îi votarăm pe de-alde Iliescu, Constantinesc, Băsescu și Joahnnis…

Cine sunt maeștrii păpușari ai zilelor noastre? Agențiile care reprezintă, de multe ori doar ca titlu oficial, guvernele.

Orice slăbiciune ar avea o persoană devine o țintă de posibil interes pentru acestea. Pentru că în spate există sisteme de analiză psihologică și emoțională despre care nu se învață în facultățile obișnuite. În plus, au reurse financiare și instrumente inimaginabile.

În No Man’s Land Mossadul are rolul cheie.

Cât îi trebuie răului ca să se instaleze și să se propage?

De cele mai multe ori puțin, extrem de puțin.

Cred că merită să vedeți acest serial care rupe coaja unei bube vechi de când omenirea. În plus,  nu-și propune să tragă concluzii pentru tine și nici nu încearcă să te ducă intr-o zonă sau alta. De aceea cred ca mi-a și plăcut sezonul 1.

Iar după ce-l vezi, întreabă-te: care personaj aș putea fi eu? Ce slăbiciuni / vulnerabilități mi s-ar putea specula astfel încât să mă arunc orbește în prăpastie?…