Testamentul lui Redford e despre a trăi, nu (doar) a-ți câștiga traiul!

 
Anul trecut, era tot aprilie, scriam despre The Old man & the gun și era Festivalul de Film American Independent, organizat de Cristian Mungiu. Și pe atunci eram tulburați, pentru că luase foc catedrala Notre Dame din Paris. Iar acum, după un an, iată, un alt foc ne pune pe jar. Să fi fost un semn? Azi, ne simțim poate ca și cum am fi fost jefuiți, ca și cum am fi pierdut ceva, exact ca-n film. Azi îmi imaginez ca amenințarea are chipul lui Redford și că îmi cere zâmbind să-i golesc cutia de valori. Îi dau tot, pentru că nu-mi amanetez sufletul pe bani. El îmi zâmbește și pleacă mai departe mulțumit.
 

A privi moartea zâmbind

 
Așteptam The Old man and the gun, tradus în alte culturi ca Pistolar și gentlemen, pentru că a fost sau va fi ultimul lui rol. Maestrul Redford trăiește retras la frumoasa lui fermă dintre munți și va trăi fericit până la adânci bătrâneți. Așa îmi imaginez eu.
 
De la Sundance Kid a curs ceva vreme iar Redford e acum bătrân, dar împlinit.
Dacă n-o să mai joc, ar fi ca și cum aș aștepta să mor.
O afirmație care azi are alte valențe, cu siguranță.
 
Ultimul film e un testament, unul prețios. Ne vorbește despre libertate ca singurul mod potrivit de a trăi.
Filmul pare cumva autobiografic, fotografii din tinerețe apar ici-colo, referințe din alte filme.
Frumusețea, inteligența, carisma, succesul câștigat devreme și parcă fără efort, dramele personale, toate astea poate l-au făcut pe Bobby Redford să se simtă în viață precum personajul pe care îl interpretează. Mereu încercând să evadeze, mereu prins și constrâns să stea într-o închisoare. Și aici închisoarea fizică se suprapune peste cea imaginară, metaforică, impusă, care sufocă și ne îngrădește libertatea.  Pare să fi spus tot și mi se pare plin de înțeles că în ultimul lui film a ales să fie hoț.
 

A dansa liber sub soare

 
Eliberarea de constrângerile sociale, de etichete și de valorile colective au dat sens vieții lui. Departe de această lume, Redford a trăit liber și a construit, din regatul său interior, o moștenire greu de egalat. The Sundance Family, o familie de creatori, prieteni, artiși, profesori din toată lumea, care include un institut, o școală de film, un canal de filme, un festival de film independent, promovarea unor valori și a unei comunități care îi va păstra și-i va onora viața și numele.
 
 

Încă un zâmbet și-am plecat!

 
Spărgătorul de bănci pe care îl interpretează, deși bătrân și fără nicio nevoie financiară stringentă, continuă să facă asta. Să fie prins și să evadeze, pentru că e singura modalitate pe care o cunoaște de a rămâne liber. Un paradox, nu-i așa?
Când e în libertate, se bucură de viață, de o relație, de o conversație plăcută, de orice îi oferă viața. Dar a-și lua angajamente, a-și face planuri, ar însemna să intre într-o altă închisoare. Și nu o face, nu se vinde pentru nimic. Își rămâne fidel lui însuși și nu face niciun compromis.

Am trăit și mi-am jucat rolul!

 
Un hoț plin de farmec, care jefuiește băncile cu zâmbetul pe buze, lăsând în urma lui o boare de aristocrație. Am vrea să fim ca el, am vrea să fim cu el. Dar nu se poate. Pentru că el e mereu singur, suficient lui însuși, nimic din afară nu-l atinge, nu-l tulbură.
 
E inspirat din viața unui om care toată viața lui a jefuit bănci și a evadat din închisori. M-a dus cu gandul la Philippe Petit, cel care mergea pe sârmă și care, întrebat de ce face asta, spunea că în timp ce pentru ceilalți asta poate însemna moartea, pentru el însemna de fapt să trăiești cu adevărat.
 
Cam asta ne transmite și Redford.
Că așa a trăit, asumându-și rolul în lume, că a dat totul și că a fost fericit în timp ce-și juca partea lui.
Cu toate evadările lui spectaculoase și cu farmecul cu care obține banii, Redford e magician și bufon. E onest, nu se ascunde.
E și nebunul care merge pe sârmă iar și iar, pentru că ascultă de această chemare interioară, care îl ține departe de orice semn de siguranță sau de succes. Nu-și cumpără vile, ba chiar are o casă peste drum de cimitir, semn că moartea îi e aproape și nu-i tulbură viața. Nici vreo mașină de lux. Nici vacanțe, nici baruri pe plaje exotice. Nu fuge nicăieri, nu se ascunde. Nu poate trăi închis, nici măcar într-o ultimă poveste de dragoste, oricât de atrăgătoare ar fi.
Nu, el ascultă doar cântecul sirenei din interior, care îl cheamă iar și iar să-și joace rolul, să-și conducă viața cum doar el o poate face.
E angajamentul unui om care trăiește după propriile reguli și nu răspunde în fața nimănui.
 

A trăi opus lui a-ți câștiga traiul

 
Old Man & the GunPovestea e inspirată din faptele lui Forrest Tucker, un spărgător de bănci care a evadat într-adevăr de 18 ori din închisoare și care chiar a scris două scenarii pentru un film despre care credea că va fi încununarea unei vieți extraordinare. Și iată că i-a reușit!
 
Redford îi împrumută din farmecul personal, tot ștrengăresc, în ciuda vârstei, tot ciufulit, charismatic și cu același zâmbet transparent. Prietenos și recunoscător pentru banii pe care îi primește fără a face vreodată uz de violență, bătrânul e un păcalici.
Are încredere în viață și își urmează fericirea, fără a face rău cuiva. Țelul său e să trăiască și nu să-și câștige traiul. E adevarat că faptele lui îl plasează la marginea societății, dar ele devin secundare. Principal e simțul identității, al adevăratei identități care e dincolo de aparențe.
 
E ca samuraiul care moare cu zâmbetul pe buze, fericit că și-a făcut datoria.
Ca un artist care nu poate trăi fără arta lui, nu fără rezultatul ei.
E tipul omului împlinit, integru, deplin, jefuirea băncilor e doar un paravan, e de suprafață. Ar fi putut fi un erudit profesor care să ne dea lecții despre viață. Dar viața însăși îi repartizează rolul de hoț iar în viață ca și în film totul e să-ți joci cât mai bine rolul, mai credibil, mai deplin, mai autentic!
Ca sa poți spune la final Da, am trăit!
E un magician cu un pistol de recuzită, pe care nu-l folosește niciodată. E cel cu care te întâlnești pe cărare și-ți șterpelește ce credeai că ai mai de preț. Ca să te întrebi apoi ce credeai că ai mai de preț.
Cum îi șterpelește polițistului care-l urmărește, interpretat de Casey Affleck, confortul, plictiseala abisala și blazarea de la mijlocul vieții, ajutându-l să redescopere bucuria de a trai.
Redford, dacă nu v-am convins până acum, e un maestru, un hoț, dar totuși un maestru. Care ne ia frica depozitată la bancă și ne dă în schimb, cu un zambet, o lecție. Despre cum să trăim, să ne asumăm responsabilitatea pentru viața noastră, să ne cunoaștem rolul pe dinafară și să-l ducem până la capăt.
 

Sundance până la moarte!

 
Un personaj complex, paradoxal, ca un koan zen greu de descifrat. Mă gândesc anume la acela cum scoți o gâscă dintr-o sticlă? Răspunsul e simplu, dar la el se ajunge greu. Ți-l dau ca să te gândești la el. Sticla nu există. Nici închisoarea, înțelegi?
 
Inima lui Robert Redford e marcată. Pe ea stă scris Sundance forever! El va rămâne pentru totdeauna în amintirea lumii. Ai văzut Departe de Africa? O poezie și un leu care-i vizitează mormântul. Râsul unui băiat cu părul de aur, care a țintit spre soare și a vâslit spre libertate din toate puterile până la sfârșit.
 
Iar sfârșitul nu a venit încă nici pentru noi! Sundance Kid e încă acolo, în spatele ochilor albaștri, scaldați în povești!
Și în fiecare dintre noi, dacă vrem să-i dăm o șansă. La viață, la libertate! Dacă avem curajul să ne ascultăm și noi cântecul interior și să-l urmăm oriunde ne-ar duce…
 
Credit foto: bostonglobe.com

POate vrei să citești și...

2 Comments

  1. Pai asta e ideea, nu, să renunțăm la mască?!

  2. Ce frumos!
    Nu m-am gandit niciodata asa la paroxismul libertatii interioare.
    Mai ales ca de obicei ea trebuie sa poarte masca.
    E grav daca se ajunge ca masca sa concreasca cu fata!
    E un semnal de alarma pentru noi, cei cu masca!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.